Françoise Dolto despre satisfacerea nevoilor si dorintelor copilului

francoise_dolto_une_psychanalyste_en_avance_sur_son_temps

Exista vreo diferenta de sens intre “nevoie” si “dorinta”? Si daca da, in educatia copiilor (care au nevoi si dorinte deopotriva) cum este potrivit ca parinte sa te raportezi la ele?

Voi cita un fragment din cartea “Ce sa le spunem copiilor cand sunt foarte mici, cand sunt tristi, cand sunt bolnavi, cand se bucura” (Ed. Trei), scrisa de psihanalista de origine franceza Fran. Cartea este scrisa intr-un limbaj accesibil, reprezentand, de fapt, continutul unei conferinte tinuta de F. Dolto.

Daca sunteti parinti si va confruntati cu dorintele nesfarsite ale copilului, cu dificultatea de a-l refuza sau cu amaraciunea ca, in ciuda faptului ca i-ati satisfacut atatea dorinte, el este in continuare nemultumit, fragmentul de mai jos (cat si cartea, daca va hotarati s-o cititi) va vor furniza niste insight-uri pretioase despre psihologia copilului vostru si despre simbolicul manifestarilor lui.

(…)
“As vrea sa mai ilustrez tema despre care vorbim: satisfacerea nevoii, insa nu intotdeauna a dorintei. De exemplu, un copil nu are nevoie de bomboane. Iar daca cere una, o face pentru placerea ca o persoana sa se ocupe de el, sa ii vorbeasca, sa ii arate ca este iubit. Este foarte interesant sa constatam ca daca unui copil i se spune: “Bine, sigur, cum ai vrea sa fie bomboana? Sa fie rosie?” – incepe o discutie de o jumatate de ora in care se discuta despre gustul bomboanei in functie de culoare, daca e rosie sau verde, se poate ajunge si la desenarea bomboanelor, iar copilul uita ca, de fapt, voia sa manance o bomboana! Insa ce conversatie reusita a fost in legatura cu bomboanele! Ce bine s-au simtit impreuna timp de o jumatate de ora.

Asa se intampla de multe ori: copilul vine sa ceara ceva, vrea sa capete ceva, vrea sa vorbeasca despre acel lucru; si observati cat este de interesant sa te plimbi cu un copil prin fata unei vitrine. Este o adevarat baie culturala sa stai de vorba cu el, sa te joci de-a cadourile pe care le puteti oferi, dar si ce dovada de iubire!

Copilul va spune: “Ah, tare as vrea sa am camionul ala.” Mama raspunde: “Nu, nu se poate, nu am bani.” Si repede, repede, sa plece de acolo: nu vrea sa il tenteze, cand de fapt sa traim inseamna sa punem cuvinte peste lucrurile care ne tenteaza si sa vorbim despre ele.

“Iti place camionul ala?
– Oh, da!
– Ce-ti place la el?
– Are rotile rosii.
– Da, nu e rau, dar rotile rosii pot si sa nu merga. Un camion nu este o poza, el trebuie sa mearga. Hai sa intram in magazin, sa pui mana pe el; astazi doar ne uitam la el, nu am bani sa-l cumpar.
– Ba da, ba da, ba da!
– Nu pot, ti-am spus; daca nu vrei, nu intram nici macar sa-l vedem de aproape si sa punem mana pe el.
– Ba da, ba da!…”

Atunci cand copilul intelege ca mama lui este hotarata: “nu se poate, dar o sa vorbim despre acest lucru” etc, se linisteste. El are nevoie sa comunice in legatura cu dorinta de a avea camionul, in legatura cu aceasta speranta si este foarte grav daca mama ii devalorizeaza respectiva dorinta. Dorinta unui copil trebuie intotdeauna justificata, intotdeauna. “Nu ti se poate indeplini, dar ai tot dreptul sa-ti doresti acel lucru.”

De cand lumea este lume, exista tot felul de nebuni care vor lumea, dar daca n-ar fi existat nebuni care sa vrea sa ajunga pe luna oamenii nu ar fi ajuns niciodata acolo.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s