Cum îţi poţi ajuta copilul atunci cand este respins de ceilalţi

metaff7c36b6-2420-468c-b4b6-c3698d35bc4b

Respingerea copilului din partea colegilor de grădiniță sau de școală poate fi o experiență extrem de dureroasă. Copilul face cunoștință într-un mod brutal cu sentimentele de singurătate și tristețe, iar de multe ori părinții se simt neputincioși, neștiind foarte clar ce pot face pentru a-și face copilul să se simtă mai bine. Uneori, o strategie pe care mulți părinți o folosesc, cu cele mai bune intenții însă, este discreditarea celor care i-au respins copilul („Nu sunt prieteni adevărați”, „Trebuie să le arăți că nu-ți pasă” etc); alte strategii țin de distragerea atenției – părintele încearcă să „împace” copilul distrăgându-i atenția fie cu mâncare, jucării sau alte activități.

Nevoia copiilor de a se simți acceptați și efectele asupra psihicului

Pentru a înțelege însă fenomenul ”respingerii sociale, e nevoie sa răspundem la următoarea întrebare: De ce simțim nevoia să facem parte dintr-un grup, și mai mult decât atât, de ce una dintre nevoile noastre fundamentale este de a ne simti acceptați de ceilalți? Perspectiva psihologiei evoluționiste arată că strămoșii noștri aveau nevoie sa traiască în grupuri și să fie acceptați din motive de supraviețuire. Puteau astfel să se apare de mediul neprielnic și să se adapteze condițiile aspre de trai.

În prezent integrarea într-un grup și acceptarea din partea acestuia ne asigură în egală măsură supraviețuirea, însă o supraviețuire psiho – emoțională, din moment ce condițiile de trai nu mai sunt de mult o problemă.

Cercetările din domeniu au arătat că relațiile cu copiii de aceeași vârstă și sentimentul de a te simți acceptat de ceilalți sunt extrem de importante pentru dezvoltarea psiho – emoțională a copilului, chiar și pentru performanțele lui școlare. Contrar opiniei comune, conform căreia socializarea copiilor mai mici (de vârstă preșcolară) se face în special în sânul familiei, s-a demonstrat că bebelușii de șase luni interacționează unii cu ceilalți zâmbind, atingându-se și gângurind. În mijlocul co-vârstnicilor, copiii fac achiziții importante, care nu pot fi compensate sau înlocuite prin socializarea din familie, achiziții care îi permit mai târziu în viață să se integreze și să stabilească relații satisfăcătoare cu alți adulți: managementul competiției și al conflictului, achiziția unui cod și atitudini etice și morale, capacitatea de a se integra într-un grup de lucru, abilități de rezolvare de probleme, capacitatea de gestionare a propriilor emoții etc.

În cazul respingerii copilului de către co-vârstnici, efectele asupra acestuia țin de: distres, dificultăți emoționale, nemulțumire față de sine și față de ceilalți, stimă de sine scăzută, o imagine de sine marcată de critică și nemulțumire și dezvoltarea de probleme psihologice în adolescență și vârsta adultă.

Tipuri de copii respinși

Tuturor copiilor li se întâmplă într-un moment sau altul să fie respinși. Ce se întâmplă însă dacă în mod constant, intrând în grupuri diferite, copilul se izbește de respingerea celorlalți copii?

Rezultatele cercetărilor desfășurate în acest sens, au arătat că următoarele tipuri de copii sunt în mod sistematic respinși: copiii agresivi cu ceilalți sau care manifestă în mod constant comportamente antisociale; și copiii timizi și retrași, cărora le lipsesc abilitățile sociale necesare pentru a-și face prieteni și a se integra într-un grup.

Cercetările arată că manifestările copiilor respinși sunt diferite în funcție de gen. Astfel, băieții respinși tind să fie agresivi fizic, în timp ce fetele care sunt respinse au tendința să își impună cu forța părerile, tind să manifeste mai multe emoții negative, să încalce regulile și au abilități mai scăzute de rezolvare a conflictelor.

Problema în cazul respingerii unui copil, este nu numai faptul că ceva din comportamentul lui influențează apariția respingerii, ci și faptul că respingerea în sine tinde să înrăutățească felul în care copilul se simte, dificultatea acestuia de a găsi comportamentele potrivite pentru a se integra și a se face plăcut și, deci, diminuarea oportunităților de lua parte la situații în care poate avea o experiență plăcută de interacțiune cu ceilalți copii.

Câteva recomandări

Ce anume puteți însă să faceți dacă copilul dumneavoastră este respins de către co-vârstnici și resimte acest lucru prin trăiri de tristețe și singurătate?

În primul rând, neîncercând să faceți rost de o baghetă magică pentru a-l salva pe copil, a-i șterge toată suferința și a-i face pe cei care l-au respins să dispară din amintirea copilului. În felul acesta îl privați de propriile emoții, negative, dar absolut firești, de oportunitatea de a vedea el singur că poate simți și lucruri mai dureroase, dar poate și să le supraviețuiască, și, de asemenea, de oportunitatea de a învăța ceva nou din lucrurile care i s-au intamplat.

Prin urmare, iată câteva lucruri pe care le puteți face pentru copilul dvs într-o astfel de situație și prin care puteți să-l ajutați într-adevăr să crească emoțional:

  1. Lăsați-l să vă povestească ce i s-a întâmplat. Nu vă grăbiți să îi oferiți soluția sau să îl împăcați, ascultați-l și puneți în cuvinte ceea ce credeți că se întâmplă în sufletul copilului. Puteți spune așa ceva: ”Îmi pare că te-ai simțit foarte singur și trist când nu te-au invitat și pe tine să te joci cu ei. Cred că este greu să simți lucrurile acestea.” Copilul se va simți astfel, înțeles, înainte de toate și acceptat în trăirile lui. Atunci când îi veți arăta că îl recunoașteți și îl acceptați cu toate emoțiile lui, și copilului îi va fi mai ușor să-și recunoască emoțiile, să și le asume și să simtă că sunt ale lui, deci are putere asupra lor;

  1. Cereți informații suplimentare dacă nu vă este clară situația povestită de copil. Încercați să nu săriți nici în rolul de salvator (”Să nu mai vorbești niciodată cu ei; să te prefaci că nu-ți pasă”), nici în rolul de acuzator (”De câte ori nu ți-am spus să nu te mai joci cu ei?”). Cu maturitatea adultului, încercați să vedeți ce s-a întâmplat și de partea copilului dvs și de partea copiilor care l-au respins. Încercați mai departe să îl ajutați să își dea seama singur ce ar putea face pe viitor pentru a nu se mai confrunta cu aceeași situație. Dacă este un copil cu un comportament agresiv, probabil că îi va fi de folos să îl ajutați să își dezvolte mai mult abilitățile sociale: capacitatea de respectare a regulilor, modul de manifestare a emoțiilor într-un mod acceptabil într-un grup etc; dacă vorbim despre un copil timid și retras, ca părinți îl puteți ajuta să își dezvolte abilitățile de a se integra într-un grup, de a se face plăcut, de a-și gestiona propriile emoții.

Când este nevoie de consiliere sau psihoterapie?

Ce puteți face însă, dacă, în ciuda faptului, că v-ați ascultat copilul și l-ați ajutat să-și găsească soluții, acesta se confruntă în continuare cu respingerea din partea co – vârstnicilor?

Există numeroase situații, în școală în special, unde aproape în fiecare clasă, întâlnim copii marginalizați, respinși. De multe ori, explicația copilului ține de faptul că ceilalți colegi nu îl lasă în pace, sau sunt agresivi cu el sau nu îl plac. Evitați să cădeți, ca părinți, în cursa salvatorului sau al acuzatorului, așa cum am descris mai sus. Încercați să aflați mai multe despre situația și contextul din acea clasa. Dacă ați întreba colegii sau dirigintele/învățătoarea copilului, este posibil uneori să aflați despre copilul dvs. că are un comportament agresiv verbal sau fizic, sau că nu vorbește cu colegii săi și nu vrea să participe la activitățile de grup, sau că se comportă ciudat, are reacții necontrolate și imature (râde nepotrivit, începe să vorbească de unul singur, țipă nejustificat etc).

În cazul în care copilul nu recunoaște niciunul dintre comportamentele care i se atribuie, este recomandat să mergeți la o evaluare psihologică, problemele ar putea fi mai profunde și mai serioase decât ați considerat până atunci. O evaluare psihologică v-ar putea lămuri asupra cauzelor comportamentului copilului (care ar putea ține de el însuși, de resursele sau dificultățile sale, de mediul familial, de mediul școlar etc) și asupra strategiilor de depășire a dificultățile ridicate de comportamentele care au dus la respingerea socială.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s