psihologia copilului

Cum vorbim copiilor despre abuzul sexual?

La invitația prietenei mele – Mariana Dinu – am scris  un articol despre cum ne putem proteja copiii în fața abuzurilor sexuale. Articolul este reprodus mai jos. De asemenea, vă invit să vizitați site-ul Marianei – jurnaldeprintese.ro – care este plin de activități stimulatoare pe care părinții le pot face cu copiii lor.

…………………………………………………..

Safety.Stop-Child-Abuse.jpg

În România nu există o statistică clară cu privire la incidența abuzului sexual printre copii, așa încât voi apela la statistica oferită de NSPCC – Societatea Națională pentru Prevenirea Cruzimii asupra copiilor din Marea Britanie. Conform NSPCC, unul din 20 de copii a fost abuzat sexual în UK, unul din trei copii abuzați sexual de un adult nu a povestit nimănui ceea ce i s-a întâmplat, peste 90 % dintre copii au fost abuzați sexual de o persoană pe care o cunoșteau (părinte, alte rude, prieten de familie, profesor, antrenor etc) și în jur de o treime din abuzuri sunt săvârșite de copii sau tineri.

Lucrând ca psiholog în Protecția Copilului constat cu o îngrijorare din ce în ce mai mare că numărul de abuzuri sexuale crește de la an la an. Așa cum arată și statisticile furnizate de NSPCC, în majoritatea cazurilor cu care am lucrat, abuzul fusese săvârșit de o persoană apropiată copilului, în care acesta din urmă avea încredere și față de care stabilise o relație de atașament. În alte cazuri, abuzul asupra copilului fusese săvârșit de copii de vârstă apropiată sau mai mari, cu care copilul abuzat se afla în relație de prietenie sau amiciție.

Sunt dificil de înțeles rațional ori emoțional motivațiile unui adult care abuzează sexual un copil, vestea despre comiterea unui abuz sexual produce valuri de șoc și poate de aceea acest subiect este atât de dificil de abordat. Majoritatea părinților non – abuzatori cu care am vorbit erau de părere că dacă nu vor vorbi între ei adulții sau cu copilul despre ceea ce i s-a întâmplat copilului, acesta din urmă nu va suferi pentru că nu își va aduce aminte și va uita cu timpul.

Abuzul nu se uită însă și, în funcție de gravitatea lui, are tendința să schimbe cu totul cursul vieții copilului, dar și a vieții familiei. Dacă abuzul s-a produs deja, cu siguranță este necesar să fie evaluată corect starea psihică a copilului și să se intervină printr-o formă sau alta de psihoterapie. În același timp, cercetările au arătat că unul dintre cei mai importanți factori în recuperarea psihică a copilului este reprezentat de sprijinul și protecția existente în interiorul familiei non – abuzive.

În același timp, dacă sunteți părinți, puteți să vă protejați copiii în fața unui abuz sexual abordând acest subiect și învățând copilul cum se poate apăra. Așa cum vă învățați copilul cum să reacționeze atunci când cineva îl jignește sau vrea să îl lovească, sau cum trebuie să fie atent când traversează strada, asemeni, puteți purta o discuție în termini simpli, ușor de înțeles, dar direcți cu copiii voștri despre abuzul sexual.

Câteva direcții despre cum puteți aborda cu copilul dumneavostră acest subiect:

  1. Clarificați împreună cu copilul care sunt zonele lui intime.

Pentru aceasta vă puteți folosi de o ocazie atunci când îi faceți baie copilului sau seara când se schimbă de culcare. Dacă vă vine mai la îndemînă, vă puteți folosi de o carte de psiho – educație sexuală frumos ilustrată și scrisă pe înțelesul copiilor. Spuneți copilului că zonele lui intime sunt personale și importante și de aceea atât dumneavoastră ca părinte, cât și el veți avea grijă de ele. Accentuați faptul că fiind atât de importante și personale, zonele intime sunt văzute doar de către copilul însuși sau de către părintele care îl îngrijește.

  1. Discutați și introduceți în vocabularul copilului termenii de „atingeri permise” și „atingeri nepermise”

Pentru a face discuția puțin mai accesibilă copilului, vă puteți folosi de două jucării sau plușuri, unul reprezentându-l pe copil, iar celeilalte jucării oferiți-i o altă identitate (un bărbat sau un copil mai mare). Manevrând păpușile, discutați cu copilul diferența dintre atingeri permise și atingeri nepermise (în zonele intime). Subliniați-i însă copilului că corpul lui îi aparține, iar dacă o atingere nu îi face bine, chiar și dintre cele „permise”, poate să spună „Nu!”;

  1. Îndrumați copilul, spunându-i ce poate să facă dacă i se întâmplă ceva rău sau dacă cineva încearcă să îl atingă într-un mod nepermis în zonele intime și nu numai.

Înainte de toate reamintiți copilului că poate să spună „Nu” dacă cineva încearcă să îl atingă sau să îi vadă zonele intime, că poate să strige și poate să vină să vă spună orice i s-a întâmplat. Majoritatea copiilor abuzați sexual sunt coplesiți de sentimente de vină și rușine, crezând că ei au provocat situația și că au făcut ceva rău și reprobabil. De aceea, cultivați cu copilul dvs. o relație deschisă, în care acesta să știe că poate să vă spună orice fără teama de a fi pedepsit sau acuzat.

  1. Dacă copilul vine și vă povestește o situație de comportament sexual nepotrivit fie din partea unui adult (pe care îl puteți cunoaște sau nu), fie din partea unui alt copil (mai mic sau mai mare), dați crezare copilului și gândiți-vă cum puteți acționa mai departe pentru a înțelege exact ceea ce s-a întâmplat și pentru a vă proteja copilul.

În marea lor majoritate copiii nu mint atunci când povestesc despre comportamente sexuale văzute la ceilalți. Majoriatatea acuzațiile false apar în cazul copiilor cu părinți în divorț, situație în care unul dintre părinți (de obicei mama) îl acuză pe celălalt de abuz sexual.

Pot exista situații în care copilul dvs să afle și să vină să vă povestească despre un abuz sexual petrecut asupra unui prieten, al unui coleg sau asupra unui copil pe care îl cunoștea. Nu vă sfiiți să vorbiți cu copilul mic în vârstă de trei sau patru ani. Explicați-i în cuvinte simple că niciun adult sau un alt copil nu avea voie să îl atingă în felul în care a făcut-o, că a făcut un lucru care nu este permis – să atingi sau să vezi părțile intime ale altuia și, că, din această cauză, va suporta o consecință. Profitați încă o dată de situație pentru a-i reaminti copilului ce poate face dacă cineva încearcă să îl atingă în feluri nepermise sau încearcă să îl convingă să îl atingă pe corp pe agresor.

În afară de discuțiile pe care le puteți purta, un lucru esențial pe care îl mai puteți face cu copiii mai mici – urmăriți cum se joacă, ce teme apar în jocurile lor, ce fel de personaje inventează – copiii mici își proiectează tot universul interior și tot ceea ce li se întâmplă în jocuri și desenele realizate. Prin jocuri și desene copiii spun, într-o formă simbolică, povești reale despre întâmplări reale din viața lor.

Cu copilul mai mare, păstrați comunicarea deschisă cu acesta, aflați ce fel de prieteni are și aflați informații despre viețile acestor prieteni. Lăsați copilul să vă povestească despre ce discută cu prietenii lui sau la ce se uită în timpul pauzelor sau în timpul petrecut alături de aceștia pe telefoane sau tablete.

În mod cert nu o să vă puteți proteja copilul de tot ceea ce i se întâmplă din momentul în care păsește în afara casei. În același timp, așa cum spuneam și la începutul acestui articol, unul dintre cei mai importanți factori de protecție pentru copil în fața abuzurilor de orice tip este reprezentat de sprijinul și unitatea familiei, de discuțiile directe și adaptate vârstei acestuia pe subiecte care pot părea dificile sau provocatoare părintelui, dar care copilului îi furnizează direcții clare și concrete despre cum se poate comporta, poate acționa sau se poate proteja în fața situațiilor de orice tip.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s